„un sfârşit … un nou început!”

Nişte cuvinte bine spuse de doamna Aurora Goleanu: „un sfârşit … un nou început!”.

Am venit la şcoală ca în orice dimineaţă, numai că vineri, 12 iunie, am venit şi cu gândul că va fi pentru ultima dată. Cel puţin asta ne-am spus noi, cei din clasa a VIII-a. Am ratat, ce-i drept, începutul serbării, dar am participat, în toată splendoarea absenţei noastre, la amintirea clipelor minunate alături de colegi. Am fi putut sta în clasă poate tot atâta timp cât ne-a luat să clădim acele amintiri, aducându-ne aminte de ele. Ne-am primit diplomele bucuroşi de reuşite, mândri şi încrezători pe mai departe în forţele noastre! Ne-am privit părinţii, dragii noştri părinţi de la şcoală, ce ne-au avut în grijă 8 ani de zile. Nu le-am mulţumit îndeajuns şi nici nu vom reuşi vreodată asta… sunt prea multe de spus, nesfârşite momente speciale! Cum te poţi revanşa faţă de cineva care-ţi spune „Zboară spre înalt!” şi atunci prinzi aripi şi capeţi cele mai înălţătoare sentimente? Cum poţi să rămâi pasiv când vocea te îndeamnă „să nu renunţi la visul pe care îl ai” ? Sunt, poate, mii de cuvinte, milioane, zeci de milioane, şi toate la fel de importante pentru sufletele noastre de copii !

Ne-am îndreptat paşii spre poarta şcolii de parcă am fi plecat de-acasă în lume pentru totdeauna, deşi promisiunea că ne vom întoarce a fost făcută! Trişti că s-a terminat, dar fericiţi că s-a întâmplat, glumeţi datorită amintirilor, melancolici din cauza despărţirii… stări sufleteşti peste stări sufleteşti …

Am numit-o „şcoala noastră”, o vom numi în continuare şcoala noastră, i-am numit „dascălii noştri”, aşa îi vom numi şi de-acum încolo fiindcă într-adevăr au fost AI NOŞTRI, ni s-au dăruit şi cât mai curând şi cât de des vom putea, vom spune „hai să mergem acasă, … la părinţii noştri, …  la şcoala noastră!”